O sa incep prin a spune ca platoul Padis se afla in zona nordica a muntilor Bihor, lant din muntii Apuseni care la randul lor sunt cunoscuti sub denumirea de Carpatii Occidentali. Pads apartine de comuna Pietroasa situata undeva la granita dintre judetele Cluj si Alba.
Accesul in zona turistica poate fi facut atat pe jos cat si cu masina. In cele ce urmeaza ma voi referi doar la accesul in rezervatie, pe jos cu rucsacul in spate. Caci de asta avem munti, pentru a fi batuti cu piciorul si nu cu masina.
Echipa, formata din 3 baieti si 3 fete, a ajuns in zona ori cu autoturismul ori cu trenul. Punctul de intalnire a fost Campeni, iar de aici, cu ajutorul unei curse auto, am ajuns in Garda de Sus. Din Garda de Sus se poate ajunge usor pe platoul Padis la capatul unui drum de cca 7-8 ore, in care se face trecerea la nivel de altitudine de la 500 la 1100m cat avem pe platou.
Din echipa doar 3 oameni mai fuseseram macar o data in Apuseni, experientei montana a intregii echipe fiind destul de subtire. De aceea am decis ca aceasta prima etapa sa o parcurgem in 2 zile, mai ales ca in Garda de Sus , cursa auto ne-a adus in jurul orei 9. Oricum relaxarea se citea pe fetele noastre inca din interiorul autobus-ului.
Dar sa facem prezentarile de la stanga la dreapta Bogdan, Mirela, Mihaela, Oana, Dragos si cu mine , poza de mai sus.
Si cum romanului ii sta bine cu drumul, am pornit sa urcam spre Padis. Drumul este foarte accesibil, diferenta de nivel nefiind un impediment. In plus peisajul este foarte frumos mai ales daca alegi sa vii aici in lunile iulie-august.
Pentru prima zi ne-am zis ca ar fi bine sa ajungem pana in zona Catunul Casa de Piatra, unde sunt cateva locuri de campare , inclusiv la casele celor din zona. Am uitat sa precisez ca aceasta tura a fost facuta in 2004, intre timp sunt sigur ca acele casute au devenit pensiuni sau chiar case de vacanta.
Asadar in prima zi ne-am oprit la Casa de Piatra unde am innoptat la o casuta nou construita.
Noaptea a plouat bine asa ca a doua zi a trebuit si infruntam si pamantul plin de apa. Un lucru important in acesti munti este vremea. E bine sa prinzi o vreme secetoasa, ptr ca o simpla ploaie transforma poteca intr-un firicel de apa.
Padisul ramasese asa cum il lasasem in urma cu 4 ani. Cabana veche primise unele mici retusuri, cabanutele erau la fel (semn ca vremea nu lucrase chiar din greu la ele)> Noi am ales sa stam in cladirea de langa firicelul de apa ce curge paralel cu drumul ce duce la Petroasa, cabana care din cate am inteles era construita pentru minieri (pe vremea aia mai existau ceva minieri in zona, azi aceste mamifere le vedem rar).
In cea de a treia zi ne-am hotarat sa facem un mic traseu spre pestera Cetatile Radesei. Cand fusesm prima data in Padis nu am ajuns la ele asa ca pentru mine era un nou traseu. Circuitul nu este greu si de fapt se rezuma la o trecere prin pestera sper o zona de belvedere traversand o padure. Din belvedere se poate vedea izvoarele Somesului Cald. De aici pe drumul de intoarcere se trece pe deasupra intrarii in pestera Cetatile Radesei spre platoul Padis, urmand un drum forestier.
Seara ne-am regrupat la cabana si am hotarat ca in urmatoarea zi sa mergem spre Cetatile Ponorului, cu urcus spre balcoane de unde se poate vedea drumul parcurs pana acolo.
Astfel a doua zi ( a 4a de cand incepusem excursia) am pornit prin Poiana Florilor spre Cetatile Ponorului.
Grotele din Ponor:
Urcarea din Ponor spre balcoane:
Vedere din balcoane spre drumul ce urca in Cetati:
La intoarcere spre Padis am gasit un localnic care vindea gogosi, asa ca ne-am oprit sa mancam cateva si sa privim in jurul nostru, eram in zona Poiana Florilor, deci ai ce vedea acolo:
Timpul a tinut cu noi, desi pe drumul de intoarcere, undeva in jurul orei pranzului, ne-a prins ploaia. De fapt acest fenomen a fost prezent in fiecare zi, iar de pe urma lui aveam sa tragem mai ales in ultima zi!!!
Ce-mi place la acest gen de munte este ca nu conteaza chiar deloc timpul pe care-l scoti pe traseu, asta daca iti asezi tabara in Padis.Adica ne-am permis sa plecam la ora 9 si sa ajungem inapoi la ora 18, deci 9 ore in care ne-am orpit ori de cate ori am vrut, am facut poze si ce e mai important ne-am bucurat ochii cu peisaje frumoase!
Urmatoarea zi am rezervat-o pentru Pestera Focul Viu. Cu 4 ani in urma reusisem sa intru in ea (coborarea se face pe un podet de lemn -cam subred) si facusem cateva poze de efect, dar nu aveam atunci aparat digital. De ce se numeste Focul Viu? Pestera are 2 sali, In sala mai mare avem un ghetar impresionant. Aici plafonul pesterii este spart, prabusit iar prin el au trecut trunchiuri de copaci ce s-au prins in ghetar. In spatele ghetarului, exista un grup de stalagmite peste care se rasfrang razele soarelui ce patrunde prin bolta sparta a pesterii. Aceste raze provoaca niste reflexii stralucitoare de culoarea scanteii din jar, dan impresia unui foc! In spatele acestor stalagmite, avem a doua sala, mai mica si ea plina de fel de fel de astfel de formatiuni glaciale.
Eram deja in a 5a zi de munte si cum vroiam sa ajungem si la mare, ne-am decis sa parasim platpul a doua zi cu destinatia Pestera Scarisoara, coborare spre Garda de Sus. Din pacate noaptea am avut parte de o ploaie cu fulgere si trasnete, ceea ce a dus la un drum dificil de parcurs ptr a 2a zi.
Am ajuns la pestera cu cca 1 ora inainte de inchidere - nu am inteles deloc de ce programul era 9-17 in plina vara, cand totusi soarele apune pe munte, undeva in jurul orei 21!!!
Despre pestera s-au scris si zis multe, amintesc aici doar ca adaposteste cel ai mare ghetar din Romania!
