Ultimul bal al lui Cristi

  

28 August 2012 - o data ca oricare, dar care de anul acesta va ramane de referinta in istoria rock-ului romanesc. Este ziua in care solistul vocal al trupei IRIS - Cristi Minculescu - a decis sa se retraga din aceasta trupa legendara. Vestea a fost un soc pentru toata lumea, mai ales ca, de curand, trupa implinise 35 de ani de activitate, sarbatoriti cu o serie de concerte sub titlul " Iris 35 de ani ". Concertele aniversare se tin din 5 in 5 ani inca de cand trupa a implinit 20 de ani!

Asa cum "ii sta bine" romanului, imediat au aparut fel de fel de speculatii cu privire la aceasta retragere. Cristi a declarat oficial ca nu este multumit de cat castiga din muzica. De partea cealalta a baricadei au fost posturile tv, radio si ziarele care sunt de parere ca operatia de transplant hepatic la care solistul a fost supus cu 3 ani in urma (17 august 2009) nu ar fi reusit 100%, mai mult, solistul ar avea probleme si cu un rinichi.

          Gurile rele spun ca solistul s-ar fi reapucat de o meteahna mai veche - bautura, insa un lucru ramane cert - Cristi Minculescu nu mai este solistul trupei Iris. Dupa aceasta zi au urmat 2 concerte de adio, ca sa le spun asa, unul in Iasi in cadrul festivalului G-Fest 2012 si ultimul la Cluj, ambele sub titulatura de "Iris 35 de ani".

          La cel din Iasi, care a avut loc in Complexul Comercial ERA, am fost prezent si eu. Data de 31 August 2012 va fi ultima zi in care Cristi a concertat in Iasi alaturi de trupa Iris.

   

Tensiunea s-a resimtit atat pe scena, cat si intre spectatori, iar Cristi nu a parut conectat la concert ca in alte dati, piesele s-au derulat de la sine, iar prezentarea lor a fost facuta pe un ton echidistant. Nu a mai fost nici acel " Buna seara, prieteni !" cu care Cristi ne obisnuise de atata amar de vreme, desi spectatorii l-au sustinut tot timpul si au incercat, pe cat posibil, sa fie alaturi de el, la final multi rugandu-l sa nu plece din trupa!

 
      Desi ne obisnuisem ca la final de concert sa se cante "Floare de Iris", Cristi nu a mai facut-o , bis-ul fiind sustinut cu piesa "Somn bizar". Probabil ca ar fi fost prea dureros pentru toti sa cantam versurile "Iar cand noi nu vom mai fi / Va veti aminti ? Ca a fost odata IRIS!"
     Caci nu e asa? IRIS este AETERNA, IRIS este MAESTRA!

           Se stie deja cine ii va lua locul lui Cristi in trupa: Toni Seicarescu - fost vocal la Directia V. Nelu Dumitrescu - membru fondator al trupei Iris si bateristul acesteia, a anuntat ca trupa se va intoarce in studio unde va lucra la un nou album ce va iesi in curand pe piata.
           Ramane de vazut cum va fi primit noul vocal si, implicit, noul Iris la primul concert ce-l va sustine. Pentru ca se stie, impactul cu publicul este un lucru foarte important in viata unei trupe rock. Va fi interesant de vazut cum vor suna piese ca "Cine ma striga in noapte?", "De ce oare ai plecat?", "Tot zbor", "Pe ape", "Noaptea", "Somn bizar" ' "Strada ta", "Iris MAXIMA" si chiar "Floare de Iris" -  pe care, sincer, eu nu cred ca o vor canta prea devreme, cu noul vocal.

         Si ca o ironie a sortii, la concertul de la Iasi, Cristi a venit imbracat in tricoul unei mari echipe, disparute intre timp, Universitatea Craiova, echipa al carei fan a ramas!

        Sincer, cred ca IRIS va ramane doar cu numele, pentru ca solistul Cristi Minculescu dadea viata acestei trupe atat pe scena, in timpul concertelor, cat si pe albumele formatiei.
     MULTUMESC, CRISTI !

Padis - Muntii Apuseni 2004

   Daca pana acum am scris mai mult despre locurile turistice din Franta, azi mi-am propus sa scriu despre unul din locurile cele mai frumoase din tara noastra Apusenii si mai exact despre zona Padis.
   O sa incep prin a spune ca platoul Padis se afla in zona nordica a muntilor Bihor, lant din muntii Apuseni care la randul lor sunt cunoscuti sub denumirea de Carpatii Occidentali. Pads apartine de comuna Pietroasa situata undeva la granita dintre judetele Cluj si Alba.
   Accesul in zona turistica poate fi facut atat pe jos cat si cu masina. In cele ce urmeaza ma voi referi doar la accesul in rezervatie, pe jos cu rucsacul in spate. Caci de asta avem munti, pentru a fi batuti cu piciorul si nu cu masina.
   Echipa, formata din 3 baieti si 3 fete, a ajuns in zona ori cu autoturismul ori cu trenul. Punctul de intalnire a fost Campeni, iar de aici, cu ajutorul unei curse auto, am ajuns in Garda de Sus. Din Garda de Sus se poate ajunge usor pe platoul Padis la capatul unui drum de cca 7-8 ore, in care se face trecerea la nivel de altitudine de la 500 la 1100m cat avem pe platou.
   Din echipa doar 3 oameni mai fuseseram macar o data in Apuseni,  experientei montana a intregii echipe fiind destul de subtire. De aceea am decis ca aceasta prima etapa sa o parcurgem in 2 zile, mai ales ca in Garda de Sus , cursa auto ne-a adus in jurul orei 9. Oricum relaxarea se citea pe fetele noastre inca din interiorul autobus-ului.

   Dar sa facem prezentarile de la stanga la dreapta Bogdan, Mirela, Mihaela, Oana, Dragos si cu mine , poza de mai sus.

    Si cum romanului ii sta bine cu drumul, am pornit sa urcam spre Padis. Drumul este foarte accesibil, diferenta de nivel nefiind un impediment. In plus peisajul este foarte frumos mai ales daca alegi sa vii aici in lunile iulie-august.

   Pentru prima zi ne-am zis ca ar fi bine sa ajungem pana in zona Catunul Casa de Piatra, unde sunt cateva locuri de campare , inclusiv la casele celor din zona. Am uitat sa precisez ca aceasta tura a fost facuta in 2004, intre timp sunt sigur ca acele casute au devenit pensiuni sau chiar case de vacanta.
   Asadar in prima zi ne-am oprit la Casa de Piatra unde am innoptat la o casuta nou construita.

   Noaptea a plouat bine asa ca a doua zi a trebuit si infruntam si pamantul plin de apa. Un lucru important in acesti munti este vremea. E bine sa prinzi o vreme secetoasa, ptr ca o simpla ploaie transforma poteca intr-un firicel de apa.
   Padisul ramasese asa cum il lasasem in urma cu 4 ani. Cabana veche primise unele mici retusuri, cabanutele erau la fel (semn ca vremea nu lucrase chiar din greu la ele)> Noi am ales sa stam in cladirea de langa firicelul de apa ce curge paralel cu drumul ce duce la Petroasa, cabana care din cate am inteles era construita pentru minieri (pe vremea aia mai existau ceva minieri in zona, azi aceste mamifere le vedem rar).

   In cea de a treia zi ne-am hotarat sa facem un mic traseu spre pestera Cetatile Radesei. Cand fusesm prima data in Padis nu am ajuns la ele asa ca pentru mine era un nou traseu. Circuitul nu este greu si de fapt se rezuma la o trecere prin pestera sper o zona de belvedere traversand o padure. Din belvedere se poate vedea izvoarele Somesului Cald. De aici pe drumul de intoarcere se trece pe deasupra intrarii in pestera Cetatile Radesei spre platoul Padis, urmand un drum forestier.

   Seara ne-am regrupat la cabana si am hotarat ca in urmatoarea zi sa mergem spre Cetatile Ponorului, cu urcus spre balcoane de unde se poate vedea drumul parcurs pana acolo.
   Astfel a doua zi ( a 4a de cand incepusem excursia) am pornit prin Poiana Florilor spre Cetatile Ponorului.

   Cetatile Ponorului :

   Grotele din Ponor:

   Apoi am urcat spre balcoane, un drum cu un urcus in piept, dar oadata ajuns sus esti rasplatit cu o priveliste pe cinste - poti vedea toata valea pe unde ai mers spre Cetatile Ponorului.
   Urcarea din Ponor spre balcoane:

   Vedere din balcoane spre drumul ce urca in Cetati:

   La intoarcere spre Padis am gasit un localnic care vindea gogosi, asa ca ne-am oprit sa mancam cateva si sa privim in jurul nostru, eram in zona Poiana Florilor, deci ai ce vedea acolo:

   Timpul a tinut cu noi, desi pe drumul de intoarcere, undeva in jurul orei pranzului, ne-a prins ploaia. De fapt acest fenomen a fost prezent in fiecare zi, iar de pe urma lui aveam sa tragem mai ales in ultima zi!!!
 Ce-mi place la acest gen de munte este ca nu conteaza chiar deloc timpul pe care-l scoti pe traseu, asta daca iti asezi tabara in Padis.Adica ne-am permis sa plecam la ora 9 si sa ajungem inapoi la ora 18, deci 9 ore in care ne-am orpit ori de cate ori am vrut, am facut poze si ce e mai important ne-am bucurat ochii cu peisaje frumoase!
   Urmatoarea zi am rezervat-o pentru Pestera Focul Viu. Cu 4 ani in urma reusisem sa intru in ea (coborarea se face pe un podet de lemn -cam subred) si facusem cateva poze de efect, dar nu aveam atunci aparat digital. De ce se numeste Focul Viu? Pestera are 2 sali, In sala mai mare avem un ghetar impresionant. Aici plafonul pesterii este spart, prabusit iar prin el au trecut trunchiuri de copaci ce s-au prins in ghetar. In spatele ghetarului, exista un grup de stalagmite peste care se rasfrang razele soarelui ce patrunde prin bolta sparta a pesterii. Aceste raze provoaca niste reflexii stralucitoare de culoarea scanteii din jar, dan impresia unui foc!  In spatele acestor stalagmite, avem a doua sala, mai mica si ea plina de fel de fel de astfel de formatiuni glaciale.

   Din pacate, podetul era surpat iar intrarea in ghetar era interzisa! Am gasit acolo insa 3 oameni foarte de treaba, speologi, care ne-au lasat si ajutat sa intram si sa facem cateva poze, care din pacate au iesit cam neclare.
   Eram deja in a 5a zi de munte si cum vroiam sa ajungem si la mare, ne-am decis sa parasim platpul a doua zi cu destinatia Pestera Scarisoara, coborare spre Garda de Sus. Din pacate noaptea am avut parte de o ploaie cu fulgere si trasnete, ceea ce a dus la un drum dificil de parcurs ptr a 2a zi.

   Am ajuns la pestera cu cca 1 ora inainte de inchidere - nu am inteles deloc de ce programul era 9-17 in plina vara, cand totusi soarele apune pe munte, undeva in jurul orei 21!!!
   Despre pestera s-au scris si zis multe, amintesc aici doar ca adaposteste cel ai mare ghetar din Romania!

   Seara am ajuns inapoi in Garda de Sus de unde a doua zi ne imparteam in 2 grupuri, unul cu trenul , unul cu masina si plecam spre mare!